Un fost voluntar din cadrul experimentului ”Închisoarea Stanford” susţine că studiul curpinde minciuni şi exagerări

Zimbardo, un tânăr profesor de psihologie din cadrul Universităţii Stanford, a realizat în subsolul unui sector al universităţii o închisoare falsă în care au fost amplasaţi 24 de studenţi, voluntari. Studenţii au fost împărţiţi în prizonieri şi gardieni, iar Philip Zimbardo a jucat rolul directorului penitenciarului. 

Deşi trebuia să dureze două săptămâni, experimentul a fost oprit după şase zile, iubita lui Zimbardo ar fi văzut condiţiile din „Închisoarea Stanford”. Din acel moment, în spaţiul public au apărut nenumărate poveşti terifiante cu privire la agresiunile pe care le-au suferit „prizonierii”. Subiectul a fost inclus în cărţi, documentare şi filme. 

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

Unul dintre cele mai impresionante momente din film, cât şi studiu, este cel în care unul dintre ”prizonieri”, Douglas Korpi, cedează nervos şi cere cu disperare să fie eliberat din „închisoare”, conform Medium. Însă există o singură problemă, conform declaraţiilor lui Korpi, căderea sa nervoasă nu a avut la bază abuzurile gardienilor. 

„Orice medic şi-ar fi dat seama că mă prefăceam. Dacă ascultaţi înregistrările, nu este nimic subtil, nu sunt chiar atât de bun la actorie”, a declarat fostul student care are în prezent 57 de ani. Bărbatul a mai adăugat că într-adevăr era speriat, dar nu din cauza abuzurilor gardienilor. „Singurul motiv pentru care am ales să fiu voluntar a fost că ziua credeam că voi putea studia în linişte pentru examene”, a declarat Korpi 

La scurt timp după ce a fost „închis”, spune bărbatul, şi-a cerut cărţile de studiu, însă a fost refuzat. În acel moment, Korpi a realizat că voluntariatul nu mai avea niciun scop. În primă fază, spune el, ar fi încercat să simuleze durerile de burtă, iar atunci când nici acest lucru nu a funcţionat, s-a prefăcut că are o cădere nervoasă. Singurul lucru traumatizant, conform declaraţiilor lui Korpi, a fost  faptul că nu putea renunţa la experiment când dorea. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: